Manastirea Galata este o expresie fidela a arhitecturii moldovenesti specifice secolului XVI. Iasul este orasul marilor idei, al celei dintai Mari Uniri, al primului spectacol de teatru in limba romana si al primului muzeu literar memorial Bojdeuca lui Creanga. Fara indoaiala, acest spatiu reprezinta in continuare capitala culturala a tarii, adapostind numeroase opere de arta, spirituale sau materiale, care asteapta sa fie descoperite de calatorii care iubesc aceste meleaguri.

Ca o carte vesnic deschisa, Iasul ne primeste sa-i intorceam paginile si sa retraim, langa monumentele arhitecturale, trecutul stramosilor nostri. Dintre frumusetile pe care ni le rezerva Iasul, nu puteti ocoli manastirea Galata.
Pe dealul dintre apus al Iasului se afla batrana manastire Galata, despre care se spune ca, arhitectural, aminteste de stilurile Moldova si Muntenia, simbolizand unirea spirituala dintre locuitorii acestor regiuni. Noua ne-a atras atentia insusirea delicata a asizelor si a ocnitelor de sub cornisa precum si acoperisul asezat ca o palarie peste o cetate medievala cu ferestre mici, de poveste. Ea a fost ctitorita intre 1574-1579 de Petru Schiopul, in prima sa domnie, la poalele dealului Galata. Prima biserica a manastirii s-a ruinat la putin timp dupa ridicare, din cauza unei alunecari de teren. De la biserica veche din vale a ramas insa clopotul, care poarta inscriptia 7087 (1579) luna lui martie 25.

Actuala manastire, primul edificiu moldovenesc care avea doua turle, a fost ctitorit tot de Petru Schiopul, dupa victoria de la Bogdanesti, fiind inconjurata de un puternic zid de piatra care, impreuna cu turnul-clopotnita, asezat intr-o pozitie strategica, a asigurat un loc de refugiu pentru domnitor si familia sa.
In urma restaurarilor din 1961, s-a descoperit la Manastirea Galata mormantul doamnei Maria Amirali din Rodos, sotia lui Petru Schiopul, decedata in 1588. Mormantul adapostea mai multe obiecte pretioase, dat fiind datinile vechi obligau inmormantarea domnitorilor alaturi de bijuretii sau alte lucruri valoroase. Dintre lucrurile de pret s-a pierdut, din pacate, pictura originala a bisericii, ce a fost distusa odata cu catapeteasma, de incendiul din 1762, dar a fost refacuta in anul 1811 de Vasile Dubrovski. Pana in zilele noastre, nu au dainuit decat cateva fragmente de fresca, unul din cele mai importante fiind tabloul votiv.