Capitala spirituala a Marginimii Sibiului te asteapta sa-i descoperi salba de muzee, case memoriale, biserici si schituri transilvanene, de un farmec inegalabil.

Octavian Goga nu a exagerat atunci cand a numit Saliste drept "un salon al Ardealului". Ii vei da dreptate singur, imediat ce vei ajunge aici si vei fi intampinat, la intrare, de "harta" tuturor desavarsirilor romanesti de aici: Muzeul Culturii, Muzeul Parorhial, Biserica Mare Ortodoxa, bisericile monumentale din Grui si Barta, Schitul Foltea, Muzeul de icoane pe sticla din Sibiel, Tabara de sculptura in lemn din Poiana Soarelui si lista poate continua.

Dar mai bine sa-ti povestim despre plaiurile salistene si despre frumusetile vare ne-au iesit in cale in plimbarile nostre. Nimic nu intrece Saliste in frumusetea muntilor de sub culmea impadurita a Netedului, in plimbarile relaxante la umbra codrilor sau in izvoarele cu apa cristalina. In toate partile se rasfira ulite si ulicioare intortocheate, cu livezi adanci si mari case gospodaresti.

In ceea ce priveste arta populara, pot spune cu mana pe inima ca am descoperit un adevarat tezaur, iar daca te intereseaza sa achizitionezi palarii, serpare, covoare tesute la razboi sau costume populare, sunt singura ca imediat vei gasi un mestesugar iscusit care sa-ti povesteasca cum se face fiecare obiect in parte.

Schitul Foltea
Bisericuta ridicata in 1923, in memoria ostasilor romani cazuti in primul razboi mondial, e parca rupta dintr-o carte cu povesti. Situata intr-un loc retras, protejata de maretia muntelui si de copacii seculari, te invita parca la cateva momente de tacere si de reculegere. Lipsit de garduri care sa-l imprejmuiasca, pazit de un caine ciobanesc prietenos si avand o fantana la care se coboara o scara de piatra, Schitul Foltea iti da parca o lectie de viata. Prins in freamatul traiului de la oras, aproape ca nici nu-ti vine sa crezi ca pe aceasta bucatica de pamant romanesc si-au gasit destinul niste oameni cu care timpul inca mai are rabdare, pentru ca ei sa-l slujeasca pe Domunul.